Acesta este un blog de educatie in domeniul sanatatii,destinat atat
medicilor cat si pacientilor.
Sanatatea noastra depinde in primul rand de relatia medic-pacient si mai apoi de valoarea si cunostiintele medicului sau ale pacientului.
Relatia medic-pacient este studiata de catre noi, medicii inca din primul an de facultate, curs ignorat de foarte multi dintre noi medicii.MARE GRESEALA!
De aceea , prima tema pe care o voi aborda este Relatia medic-pacient si voi prezenta fragmentele cele mai importante din cursul de psihologie studiata in facultatea de medicina referitor la aceasta tema.
"Relatia medic-pacient reprezinta esenta psihologiei medicale. Ea este punctul central al relatiei de îngrijire si este, în cele mai multe cazuri, una dintre conditiile si un factor esential pentru procesul de vindecare.
[...] La nivelul statutului si rolului pe care le cere societatea de la medic, constient, regasim caracteristici logice si rationale, cum sunt cele relevate de catre Delay si Pichot:
- competenta tehnica;
- atitudine universalista – medicul trebuie sa trateze orice persoana, indiferent de nationalitate religie etc.
- specificitate functionala – privilegiile, obligatiile si competentele medicului nu sunt valabile decât în domeniul medicinei – singura institutie, în afara casatoriei, care permite accesul la intimitatea fizica si morala a persoanelor. Contrapartida acestui privilegiu este „secretul profesional”;
- neutralitatea afectiva;
- atitudinea altruista si dezinteresata;
- rolul social, ce consta în autentificarea bolii, care nu intra în ordinea sociala decât dupa confirmarea de catre o institutie medicala.
Dincolo de toate acestea, ca si de valorile unei societati în ceea ce priveste sanatatea si boala, se vor exercita subiectivitatea bolnavului si subiectivitatea medicului. De aceea, competenta tehnica a medicului nu este calitatea cea mai valorizata de catre bolnavi. Valoarea conduitei profesionale a medicului este data de modul în care îsi foloseste motivatiile, conduitele si contraatitudinile suscitate de motivatii. [...]
[...] Psihologia si etica medicala , subliniaza Scripcaru si Ciornea sunt singurele discipline in masura sa dea constiinta profesionala deplina asupra rolului medicului in societate, umpland in epoca moderna hiatusul dintre om si tehnica, prin formarea unui medic capabil de emotie, inedit si curios. Progresul tehnic este astfel corijat prin studiul dimensiunii psihologice a bolii iar hiperspecializarea medicala prin evitarea atitudinii impersonale si inafective a medicului, aceasta intr-o epoca in care progresul tehnic "a facut din noi zei inainte de a merita sa fim oameni"(Scripcaru si Ciornea) si evitand ca relatia medic-pacient sa devina o simpla "relatie de roboti".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu